Home / Obiective turistice / Cetati / Cetatea Rasnov

Cetatea Rasnov

Cetatea Râșnov este ansamblul fortificat situat pe dealul calcaros aflat la sudul orașului Râșnov din județul Brașov.
546 afisari

Adresa Cetatea Rasnov

  • Adresa: Râșnov 505400, Romania
  • Localitate/Sector: Rasnov
  • Judet: Brasov
  • Regiune: Transilvania
  • Pagina web: Cetatea Rasnov

Contact Cetatea Rasnov

  • Telefon Fix: 0268.230.115
  • Pentru rezervari/comenzi: 0268.230.115

Program Cetatea Rasnov

  • Luni: 09:00 - 07:00
  • Marti: 09:00 - 07:00
  • Miercuri: 09:00 - 07:00
  • Joi: 09:00 - 07:00
  • Vineri: 09:00 - 07:00
  • Sambata: 09:00 - 07:00
  • Duminica: 09:00 - 07:00

Harta Cetatea Rasnov

Despre Cetatea Rasnov

Cetatea Râșnov este ansamblul fortificat situat pe dealul calcaros aflat la sudul orașului Râșnov din județul Brașov, unul din cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri păstrate până în prezent datează din secolul al XIV-lea, probabil pe locul fortificației din lemn ridicate de Cavalerii Teutoni la începutul sec. al XIII-lea.

Cetatea Râșnov controla prin poziția sa strategică accesul în Transilvania dinspre Valea Râșnoavei. Dată fiind importanța trecătorilor montane spre teritoriile sud-carpatice, drumul Branului a fost supravegheat militar și după alungarea cavalerilor teutoni, regalitatea maghiară încredințând fortificația de la Râșnov cavalerilor ordinului Sfintei Cruci. Aceștia au fost subordonați fie comitelui secuilor, fie voievodului Transilvaniei. Până la mutarea vămii de la Rucăr la Bran și construirea cetății Bran pentru protejarea vămii regale la sfârșitul secolului al XIV-lea, cetatea Râșnov era prima fortificație lângă drumul Branului, după intrarea în Transilvania.

În anul 1427 împăratul Sigismund de Luxemburg a vizitat cetatea Râșnov, pe care a trecut-o în administrarea comunității locale, căreia i-a acordat rangul de târg.

Înfatisarea cetății a cunoscut pânǎ în prezent numeroase modificǎri. Imaginea contemporanǎ totuși pǎstreazǎ elemente arhitecturale care pot reconstitui istoria unei fortificații care a rezistat cu succes asediilor la care a fost supusǎ. Tipologia cetății ne este demonstrată de dimensiunile acesteia, aproximativ 3500 mp ca suprafațǎ; materialele folosite pentru ridicarea fortificațiilor au fost piatra și cǎrămida legate prin mortar simplu, fortificații încadrate de 8 turnuri patrulatere si unul poligonal.

În timpul șederii cavalerilor teutoni în Țara Bârsei (1211-1225) au fost aduși în această regiune primii coloniști sași, dintre care o parte au fost așezați la Râșnov alături de populația românească băștinașă, contribuind prin munca lor la dezvoltarea acestei vechi așezări. Din această perioadă datează și porțiunea cea mai veche a cetății.

Accesul în cetatea propriu-zisă nu se face direct, ci printr-o incintǎ înconjuratǎ de un zid de piatrǎ, aflatǎ în prezent în ruină, având în extremitatea de rǎsărit un turn de plan dreptunghiular, din care se păstrează numai parterul, iar din celelalte trei laturi, sud, vest, vest – nord zidurile sunt flancate de pante abrupte cu o înălțime de aproximativ 150 m. Zidurile dinspre vest – nord și est erau apǎrate de o galerie continuǎ din 2 anteforturi și 7 turnuri. Accesul în cetate este cea mai veche parte a cetății, fiind construită numai din piatrǎ, spre deosebire de cetatea propriu–zisă unde întâlnim și cărămida.

Cetatea are douǎ curți: exterioară și interioarǎ. În curtea exterioară (“curtea din fața cetății“ sau “grădina cetății”), situatǎ în partea esticǎ, erau adăpostite vitele. Curtea exterioară are o intrare pentru armament și alimente, și o alta, pe sub turnul pǎtrat, pentru vite. În incinta cetății (curtea interioară) erau căsuțele locuitorilor, care serveau ca adăpost și cămară în timpul asediilor. Încăperile poartă denumiri pe care le regăsim și la alte cetăți țǎrǎnești: "a școlii", "a preotului", etc. Pe vârful colinei a fost construită o școală și în anul 1650 a fost ridicatǎ o capelă ale cǎrei ziduri se mai vǎd și astăzi. Datorită numeroaselor invazii militare, cetatea a fost “a doua vatră a Râșnovului”.

Neajunsul principal al acestei așezări din cuprinsul cetății, l-a constituit multǎ vreme, lipsa unui izvor de alimentare cu apǎ. Când atacurile se prelungeau, iar rezervele de apǎ erau pe sfârșite, refugiații din cetate ieșeau noaptea pe poarta principală și aduceau apa de la un izvor știut numai de ei. Pentru o apǎrare eficientă, pantele dealului cetății au fost defrișate, iar acolo unde ascensiunea se putea face ușor, au fost săpate șanțuri în stâncă.

Atunci când aflau de apropierea unei armate dușmane sau de izbucnirea unui incendiu paznicii alarmau populația târgului prin bǎtǎile clopotului din turnul de pază. Și astfel de situații nu au fost rare în istoria Râșnovului. Dupǎ invazia din 1335, remarcǎm în anul 1421 primul asediu executat de către o armată otomană. Cetatea rezistă eroic și turcii ridică asediu îndreptându-se spre Brașovul încă nefortificat, pe care îl jefuiesc cumplit. Turcii au mai asediat fărǎ succes cetatea din Râșnov și în campaniile din 1436 si 1441.

În anul 1612 cetatea a fost ocupată de Gabriel Bathory, principele Transilvaniei. A fost singura dată când cetatea Râșnov s-a predat. În martie 1612, Gabriel Bathory, dușman al sașilor, în încercarea de a restrânge libertățile comunității saxone transilvănene, au organizat o campanie militară în Țara Bârsei. Cetatea Râșnov era apărată de locuitorii din Râșnov , Ghimbav, Cristian și un detașament de ostași români, care fǎcuseră parte din armata domnitorului muntean Radu Șerban. Deși tunurile armatei lui Bathory nu au provocat decât mici stricăciuni zidurilor cetății, asediul a devenit deosebit de eficient după ce o parte din trupele inamice au ocupat panta estică, blocând accesul apărătorilor cetății la izvorul tăinuit de unde se aprovizionau cu apă.

Pe 3 aprilie 1612, după negocieri cu principele, fruntașii comunității râșnovene au predat cetatea, cu condiția ca vechile privilegii ale râșnovenilor sǎ fie respectate, iar în cetate să nu fie instalată nici o garnizoană străină. Însă a doua zi dupǎ predare, Gabriel Bathory a alungat locuitorii din cetate și a instalat o garnizoană formată din ostașii săi. În vara anului 1612, râșnovenii , ajutați de brașoveni, au încercat de două ori să recucerească cetatea, dar fără success. Râșnovul a reluat stăpânirea cetǎții în iunie 1613, în urma unei înțelegeri cu Gabriel Bathory prin care sașii plǎteau acestuia o răscumpărare în valoare de 3.000 florini pentru predarea cetăților Râșnov și Bran.

Luptele din 1612 au dovedit necesitatea săpării unei fântâni în cetate, situatǎ în centrul fortificației având o adâncime de 98 m, sǎpată direct în stâncă. Fântâna cetății a fost sapată în perioada 1623 -1640. Deși există legenda sǎpǎrii fântânii de cǎtre doi prizonieri turci, cǎrora li s-a promis eliberarea la terminarea lucrǎrii, fântâna a fost amenajată de către meșteri sași tocmiți de primăria Râșnov.

Perioada 1658-1661, campania trupelor turcești, însoțite de armata lui Constantin Brâncoveanu din 1690, răscoala “curuților”, au marcat pentru râșnoveni o cronică neagră în care scenariul era același: refugierea în cetate și apoi refacerea așezării. Mai mult, în anul 1718, Râșnovul a fost afectat de o puternică epidemie de ciumă. Au murit, conform listelor magistratului brașovean, 1.161 persoane. Râșnovul a fost depǎșit doar de Brașov ( 4.509), Prejmer ( 1.871) și Săcele (2.961). În același an, un incendiu a distrus întregul oraș și a ajuns până la cetate, distrugând case din curtea interioarǎ și capela. După reparare, cetatea a mai fost folositǎ în secolul al XVIII – lea, dar în 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri.

Ultima “pagină de arme“ a cetății Râșnov avut loc în timpul revoluției din 1848 -1849. Deoarece localitatea a fost străbătută de armatele revoluționarilor maghiari, dar și de trupele imperiale austriece și țariste, râșnovenii au preferat sǎ se refugieze cu avutul lor în spatele zidurilor cetății. În această perioadă, curtea exterioară a fost folositǎ și ca loc de instruire al gărzilor naționale sǎsești. Prima victimă săsească a revoluției din 1848 a fost un “militioner” din Râșnov, pe Olt, în luptele cu secuii. În a doua jumătate a secolului al XIX – lea, cetatea a fost pǎrǎsită și a ajuns în paragină. În cetate era ținut doar un singur paznic care trebuia să anunțe prin bătăi de clopot izbucnirea incendiilor.

Altele din zona

Alte Cetati in Rasnov

Alte Cetati in judetul Brasov

Cautare avansata

Gaseste rapid adresa si harta unei locatii

Cele mai noi evenimente

Cele mai noi stiri